Istoria provine din grecescul „historia” care înseamnă „anchetă” sau cunoștințe dobândite prin investigație și este știința care studiază evoluția societății omenești din trecut până în prezent. Obiectul istoriei nu se limitează doar la evenimentele politice, cum ar fi de exemplu bătăliile sau faptele conducătorilor. Ea cuprinde și aspectele economice, sociale și culturale (uneltele, ocupațiile și organizarea oamenilor, creațiile artistice și credințele religioase, viața de zi cu zi).
Istoria clasei a 12 a urmărește evenimentele ce au dus la formarea poporului român ca națiune, de la romanizarea geto-dacilor, la revoluția din 1848, domnia lui Cuza și instaurarea monarhiei și până la formarea României Mari în 1918, dar și până la momentele sângeroase din secolul al XX-lea. Cunoașterea istoriei propriului neam este esențială pentru a fi conștienți de evoluția pe aceste meleaguri de-a lungul a secole marcate de invazii fie ele grecești, tătare, otomane, maghiare sau austriece, astfel că se recomandă achiziționarea unui manual istorie clasa 12 de la edituri precum Corvin sau Niculescu.
Istoria de clasa 12 pune în lumină informații concrete cu privire la faptele eroice ale domnitorilor ce au întreprins o serie de expediții pentru a se apăra de marile puteri precum Imperiul Otoman. Manualul de istorie pentru clasa a 12 a de la editura Corint reprezintă pentru elevii care vor susține examenul de bacalaureat o sursă, un pilon fundamental cu ajutorul cărora își pot îmbunătăți limbajul și pot aspira către rezultate deosebite.
Istoria unui popor este asemenea unei fântâni, din care generaţie după generaţie se adapă din faptele şi viaţa spirituală şi materială a înaintaşilor şi prin care se continuă neîntrerupt viaţa lor spre noi idealuri de realizat. Din ea se pot trage învăţăminte pentru felul cum să se poarte în viaţă generaţiile şi ce fapte să împlinească spre a păstra şi îmbogăţi ceea ce au realizat înaintaşii. Se spune, pe drept cuvânt, că istoria este „magister vitae”, învăţătoarea vieţii. Cercetarea trecutului nostru ne oferă posibilitatea să fim în legătură cu spiritualitatea poporului nostru, cu idealul său de totdeauna de libertate şi independenţă, cu faptele măreţe ale înaintaşilor noştri.
„Ori de câte ori se pun întrebări despre ce putem învăța din istorie, aceasta conduce în mod invariabil la aforismul citat din filosoful George Santayana: „Cei care nu-și aduc aminte de trecut sunt condamnați să-l repete”. Studierea istoriei ne permite să dezvoltăm o mai bună înțelegere a lumii în care trăim. Construirea de cunoștințe și întelegerea evenimentelor și tendințelor istorice, în special în secolul trecut, ne permite să dezvoltăm o apreciere mult mai mare pentru evenimentele actuale din zilele noastre. Și dacă am fi atenți la avertismentul lui Santayana, atunci amintirea istoriei și învățarea lecțiilor importante din ea ar trebui să ne ajute să evităm greșelile anterioare și să împiedicăm faptele anterioare din nou.
Istoria oferă și un teren pentru contemplația morală. Studierea poveștilor oamenilor și situațiilor din trecut permite testarea propriului sens moral, să-l acopere împotriva unora dintre complexitățile reale cu care s-au confruntat aceștia în medii dificile. Indivizii care au rezistat la adversitate nu doar în unele opere de ficțiune, ci în circumstanțe reale, istorice, pot oferi inspirație. Secolul al XX-lea a fost un unul al evenimentelor dominate de atrocități. Primul Război Mondial a fost însă momentul de cotitură care a dus la izbucnirea pe toată durata secolului a războaielor civile, a invaziei nipone în China și a celei de-a doua conflagrații mondiale care avea să distrugă întreg continentul european. Holocaustul și strămutarea oamenilor de toate etniile din Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice în gulag constituie cele mai mari crime ale umanității.
Mihail Kogălniceanu afirmă că „după priveliştea lumii, după minunile naturii, nimic nu este mai interesant, mai măreţ, mai vrednic de luare aminte decât istoria”. Căci, dacă este firească şi folositoare strădania oamenilor de a cunoaşte şi de a folosi legile naturii înconjurătoare, dacă este necesară şi folositoare cunoaşterea firii omului, a legilor biologice spre a-l ajuta să ducă o viaţă sănătoasă şi morală, tot pe atât de necesară este cunoaşterea istoriei unui popor, a procesului naşterii şi dezvoltării lui în timp.
