Fiecare avem cate o nostalgie adolescentina. La mine ea se leaga de motocicleta bunicului, pe care nu imi amintesc sa o fi vazut-o vreodata mergand, dar care chiar si asa, stationara fiind intr-un colt de curte, impresiona fara prea mari eforturi. O fi fost si mintea mea de copil, nu zic nu, dar cred cu tarie ca a fost si vreo bucata de ADN rebel, mostenita si ea, pentru care automobilul nu avea cum sa fie de ajuns.
Brasovul meu natal nu pare la prima vedere patria motoarelor. Sau asa as fi zis inainte sa ma apuc sa caut unde sa fac scoala ca sa imi iau A-ul. Insa a mea cautare online cu Scoala de șoferi Brașov a generat mult mai multe rezultate decat m-as fi asteptat. Asa m-am trezit putin coplesit de o alegere pe care o constientizam extrem de importanta, fara insa a sti de unde s-o apuc. Marele noroc a fost tot o vorba de-a bunicului, cum ca atunci cand conduci motorul te joci – cu viata. Joaca asta extrem de serioasa mi-a indreptat atentia spre o scoala de soferi care se prezenta profesionist online si care mi-a depasit asteptarile cand m-am dus sa vad pe bune care e treaba cu ei.
Nu am gasit nimic care sa nu imi placa, instructorii erau foarte bine pregatiti, motocicletele chiar in regula pentru ce te-ai fi gandit ca vei gasi la o scoala, pana si personalul administrativ mi-a facut impresie buna.
Asa ca am ales Instructorul Meu si am si luat A-ul. Mi-ar fi placut sa pot restaura motocicleta bunicului, dar cum asta e posibil doar in filmele siropoase de la Hollywood, ma multumesc sa ma gandesc cu drag la el de fiecare data cand ma urc pe motor.
